Isaia 26:7-11
*
Isaia 26: 9a
„Sufletul
meu
Te
doreşte.”
*
Din acest text şi Psalmul 1 vedem că cei răi, chiar dacă li se acordă har, nu învaţă neprihănirea. Chiar dacă mâna Domnului este ridicată, ei nu o văd; sunt ca pleava pe care o spulberă vântul (uşurătate în vorbire şi fapte), nu pot să stea în adunarea celor neprihăniţi, şi în final vor fi distruşi.
Astăzi este o zi de har. Recunoşti? Înveţi neprihănirea astăzi?
Mâna Domnului este asupra ta astăzi. O vezi? Cum Îi mulţumeşti?
Vezi uşurătate în vorbirea şi purtarea ta? Ce vei face ca s-o eviţi?
Cum se bucură sufletul tău în adunarea celor neprihăniţi?
În contrast cu necredincioşii, cei credincioşi umblă cu Domnul. Ei nu se duc la sfatul celor răi, nu se opresc pe calea celor păcătoşi, nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori ci se bucură de Legea Domnului, Îl aşteaptă pe Domnul, Domnul este plăcerea lor, sufletul lor tânjeste după El, duhul lor suspină după El, sunt sădiţi lângă apă şi aduc roadă, tot ce încep duc la bun sfârşit şi protecţia Domnului este peste ei.
Care atitudini şi fapte te descriu pe tine?
Eşti tu aproape de Domnul aşa încât dorinţele tale să fie şi dorinţele Lui? Sau sistemul tău de valori este mai important?
Alergi la sfatul celor răi? Te opreşti pe calea celor păcătoşi? Stai cu plăcere lângă cei batjocoritori?
Iubeşti Legea Domnului? Duci la bun sfârşit ceea ce începi? Aduci tu roadă?
Domnul netezeşte cărarea dreptului. Este cărarea ta netedă?
Aştepţi tu pe Domnul? În timpul nopţii când nu poţi dormi, doreşte sufletul tău pe Domnul? Caută duhul tău pe Domnul? Te gândeşti la necaz, durere, relaţii rupte, îngrijorare, nevoile zilnice, educaţia copiilor etc., sau Îl chemi pe Domnul în ajutor?
El poate să schimbe căutările tale cu o dorinţă pentru El şi vei fi împlinită şi mulţumită.
Psalmi 42:1-5 ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu? Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?” Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare. Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”
Doamne, pune în inima mea dorinţa de a învăţa şi de a umbla în neprihănire!
